Când suntem la înălțime, unii se simt, degeaba, inferiori: și noi îi vom urma!

COSTEL ZĂGAN, INVENTEME

 

COSTEL ZĂGAN

 

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

ARS MORIENDI

 Învață să mori fără profesor

e șansa ta

de repetat

repetă numai nemuritorii

noi ceilalți

murim

gălăgios

și

mediocru

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005

CASCADA TĂCERII

 Ce destin în valuri

ce liniște

în do major

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

SCRIIND MI-AU CRESCUT ARIPILE

 Versurile despre labirint

sunt pline de capcane

scriu și mă îndepărtez

de margine

scriu și mă apropii

de

centru

în urma mea

zăngănesc semnele de punctuație

ale

aripilor

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005

Dacă nici cititorii nu mai știu, scriitorii de ce (mai)

există?

Costel Zăgan

FRECVENȚĂ EMINESCIANĂ

Și noaptea și zi de zi

m-apropii de Eminescu

învăț arta de-a muri

domnilor cu tot firescul

M-apropii de Eminescu

m-apropii de poezie

restul e tăcere restul

nu-i fir-ar să fie

M-apropii de poezie

învăț arta de-a muri

altfel viața e pustie

și noaptea și zi de zi

M-apropii de Eminescu

învingându-mi omenescul

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II