FRUNZE ÎN DO MAJOR

 În palmele mele

bătătorite

de

poezii

frunzele

prind

glas

degetele dansează

cuvintele țopăie

ca

niște vrăbii

eu

învăț

să cânt

zadarnic

la

frunze

și

șuruburi

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

ODĂ INDIRECTĂ

Lăsați pacea să vină acasă

să are câmpul

și

să-l semene

lăsați

pace-n

pace

odată

pentru

totdeauna

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE 

 Când suntem la înălțime, unii se simt, degeaba, inferiori: și noi îi vom urma!

COSTEL ZĂGAN, INVENTEME

 

COSTEL ZĂGAN

 

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

ARS MORIENDI

 Învață să mori fără profesor

e șansa ta

de repetat

repetă numai nemuritorii

noi ceilalți

murim

gălăgios

și

mediocru

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005

CASCADA TĂCERII

 Ce destin în valuri

ce liniște

în do major

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

SCRIIND MI-AU CRESCUT ARIPILE

 Versurile despre labirint

sunt pline de capcane

scriu și mă îndepărtez

de margine

scriu și mă apropii

de

centru

în urma mea

zăngănesc semnele de punctuație

ale

aripilor

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005