FREAMĂT

 

FREAMĂT

 Noaptea dormi acasă

noaptea asta e aiurea

caut-o dacă nu-ți pasă

perna ta este pădurea

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

(PUPĂZA DERIZORIE)

 Vai ce pușcă diafană

și ce glonț de diamant

de-a făcut așa o rană

în poemul cel bufant

O ce glonț de diamant

Doamne și cu ce viteză

a trecut acul șarmant

mai ceva ca o sfărleză

Doamne și cu ce viteză

de-a făcut așa o rană

steaua opintită-n freză

dar ce pușcă diafană

Și ce glonț de diamant

pe ecranul debordant

Costel Zăgan, CEZEISME II

POEMUL CA DORINȚĂ

Vrei să-mi ţii de urât frumoaso

să ieşim diseară-ntr-un poem

pentru tine zău steaua mi-am ars-o

doar c-o interjecţie te chem

Hai diseară-ntr-un poem

să te fac hiperbolă c-o sărutare

c-un sonet de-amor să te blestem

şi din cer buzna să dăm în mare

Să te fac hiperbolă c-o sărutare

pentru tine zău steaua mi-am ars-o

pentr-un amurg de fată mare

vrei să-mi ţii de urât frumoaso

Să ieşim diseară-ntr-un poem

şi cu nume de femeie să te chem

Costel Zăgan,CEZEISME,2008

 versuri de aur

poetul deocamdată

aripă de plumb

haiku de Costel Zăgan din Cratima cerului, cratima tăcerii (3 august 2022)

DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST

Eşti liberă să-şi faci de cap cu trandafirii

să faci nudism pe plajele din tei

să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii

să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul

să vină Proserpina la mine să reclame

să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul

cu razele de lună de-a pururi lame

Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe

să plângi cu lacrimile într-un vers

să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe

scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers

Eşti liberă să faci din voluptate-o armă

să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă

să negi că lacrimile-s semnale de alarmă

iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine

să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert

când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine

să te iubesc şi iar să nu te iert

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul

FLORAR

 mă doare

ca un cântec

de legănat copacii

Costel Zăgan

VIZIUNI DIN PIX

 De la fereastră-l văd pe Dumnezeu

de la fereastră văd și iadul

dar te iubesc și când mi-e greu

poate-oi găsi odată vadul

De la fereastră văd și iadul

de la fereastră mă-mpresoară

la temelii și cia și mosadul

au îngropat câteo fecioară  

De la fereastră mă-mpresoară

dar te iubesc și când mi-e greu

m-aș arunca în cer cu scară

de la fereastră-l văd pe Dumnezeu

De la fereastră văd și iadul

Apocalipsei preparându-i fardul

Costel Zăgan, CEZEISME II 

SUAV BILANȚ DE DRAGOSTE ȘI URĂ

( Ne)fericirea mea se numără cu anii

dar o trăiesc clipă de clipă

săracii mei întrec toți barosanii

și eu mai zbor când n-am nicio aripă

Dar o trăiesc clipă de clipă

deși mă doare fiecare pas

de ce-aș fi fericit în pripă

 chiar dacă numai clipa mi-a rămas

Deși mă doare fiecare pas

săracii mei întrec toți barosanii

am soarele băgat în ceas

(ne)fericirea mea se numără cu anii

Dar o trăiești clipă de clipă

preafericitule dragostea țipă

Costel Zăgan, CEZEISME II

 De ce ne catapultează poezia în iad?

Costel Zăgan, Inventeme

 Poezia: acest paradis al aparențelor.

Costel Zăgan, Definiții eretice

DOMNIȘOARELOR IAR L-AM VISAT PE NICOLAE LABIȘ

 În fiecare clipă realitatea mă izbește în față

irealitatea

rupe cuvinte din carnea mea

bucăți mari

din poemele mele de dragoste

atârnă

pe gardurile femeilor

din satul meu natal

câinii fug

cu colacii iluziilor mele nocturne

în cozile lor mândre

ca niște steaguri

la o manifestație

anti-realitatea românească

apoi

se încaieră

pein

șanțurile

haikuurilr mele de weekend

dincolo de retina imaginației

fetele mari se joacă de-a v-ați ascunselea

cu sentimentele mele erotice

de copil

cu efect întărziat

babele satului

mă recunosc ca lider de necontestat

Și eu ce fac

cu poezia pe umăr ca o pușcă

Iar vreau să vânez

moartea căprioarei

dintr-un foc

Halal poet

cu

scaunul singurătății

la cap

N-am ce zice

n-am ce scrie

Pauză de viață

cică

Costel Zăgan, LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020

PARADISUL APARENȚELOR

 Ce poftă am să fiu nemuritor

și Doamne nu-s decât doar trist

hai viața-mi spune hai dăi zor

și n-am ce face și exist

Și Doamne nu-s decât doar trist

poet cu stele reci în oase

revendic ca pedeapsă că insist

iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci în oase

hai moartea-mi strigă hai dă-i zor

ce-ți trebuie femei frumoase

când naiba să te ia ești muritor

O Doamne nu-s decât doar trist

îmi revendic steaua deci exist

Costel Zăgan, NORD, Antologia poeților botoșăneni de azi, 2008