CĂLĂTORIE PE O RANĂ
Și parcă te văd prin iarba ce crește lichidă
din streașina lunii până-n pământ,
trecând printre copacii de cridă,
printre copacii de sticlă trecând.
Deodată irisul tău năvălește
în frunza transparentă
ca și cum ar exploda în solzul de pește
un câmp întreg de lauri și mentă:
ochii tăi aduc verdele-n frunze când treci
prntre copacii loviți de o boală rotundă...
Tu mi te-ai rupt de pe gura flămândă
și te-ai dus în cuvinte și în ore mai reci,
atentă călcând pe minut, pe secundă,
ca pe rănile luptătorilor greci.
VIOREL ILIȘOI, PRIMA CARTE DE POEZIE, EDITURA GRI, BUCUREȘTI, 2026
